Tu ce-ai vrea să te faci când vei fi mare ?

    Cu toţii am fost cândva copii şi am fost bombardaţi, mai mult sau mai puţin, cu întrebarea clasică: "Tu ce ai vrea să te faci când vei fi mare?". Într-un inventar al aspiraţiilor din vremea copilăriei mele, cele mai populare profesii cred că erau acelea de poliţist, doctor, pilot, profesor, preot şi alte câteva, nu neapărat în ordinea în care au fost enumerate.

Cuvinte goale

    Provocat de o întrebare pe care am întâlnit-o de curând într-o carte, într-o seară, după ce îmi încheiasem toate afacerile uzuale pentru o zi obişnuită, m-am aşezat cuminte în pat şi am încercat un exerciţiu retrospectiv: am încercat să reproduc din memorie toate discuţiile pe care le purtasem în ziua respectivă. Şi nu doar discuţiile dezvoltate sau elaborate, ci şi scurtele comunicări, inclusiv simplele saluturi, în câteva cuvinte, tot ceea ce rostisem de-a  lungul zilei.

Spaţiul public. Al cui?

Lumea de azi şi cu precumpănire spaţiul în care trăim, pare a avea o singură trăsătură incontestabilă. "Transformarea". Despre societatea modernă s-au spus, se spun, şi se vor mai spune încă foarte multe. Unele voci, mai optimiste, văd în evoluţiile societăţii moderne un progres general al umanităţii. Alţii, mai sceptici, consideră, nu fără argumente verosimile, că omul se îndreaptă către autodistrugere, sub aparenta dezvoltare a civilizaţiei moderne, caracterizată de inflaţia unor concepte precum globalizare, consumerism, libertinaj, ş.a..

Farmecul discret al rătăcirii.

Dintre nenumăratele sentimente pe care le trăieşte omul, acela de rătăcire este probabil cel mai înfricoşător. Parcă, în nicio altă împrejurare şi în niciun alt moment al vieţii sale omul nu apare mai în derivă decât atunci când se simte rătăcit. Caracterul reflexiv al rătăcirii este cel asupra căruia aş dori să mă aplec preţ de câteva rânduri. Pentru că, atunci când se rătăceşte, omul este deopotrivă subiect al acţiunii, dar şi cel asupra căruia se răsfrâng efectele acţiunii. Omul se rătăceşte pe sine, însă planurile în care se produce această rătăcire, sensurile şi semnificaţiile rătăcirii la nivelul psihicului uman, precum şi un oarecare farmec discret al rătăcirii, toate acestea formează o veritabilă filosofie a rătăcirii.

Despre ratările şi înălţările funcţiei publice în România.

Poate că subiectul cel mai prezent în mass-media de zi cu zi are în centru funcţia publică. Şi poate că este bine, deşi întrezăresc şi o serie de efecte negative. Este bine că acest subiect este adus în prim-plan, exercitându-se în acest fel un control mediatic. Este grav