"Scriitorul bun nu spune mai mult decât gândeşte. Şi asta este foarte important. Pentru că spusul nu este numai expresia, ci şi realizarea gândirii. Aşa cum mersul nu este numai expresia dorinţei de a ajunge la un ţel, ci şi îndeplinirea ei. De ce tip este însă această îndeplinire: dacă apreciează just ţinta sau dacă se pierde, dezlânată şi nereliefată, în dorinţă - acest lucru depinde de antrenamentul celui care merge către ea. Cu cât se disciplinează mai mult, evitând mişcările inutile, ocolite şi împleticite, cu atât este mai satisfăcătoare ţinuta corpului şi mai conformă cu realitatea angajarea în acţiune. Scriitorul prost are multe idei în a căror urmărire se avântă ca un alergător prost şi neantrenat, care îşi mişcă membrele fără vlagă şi nesigur. Tocmai de aceea nu poate spune niciodată clar ce gândeşte. Este darul scriitorului bun să prezinte gândirii, prin stilul său, spectacolul unui corp bine antrenat spiritual. Nu spune niciodată mai mult decât gândeşte. Astfel scrisul său nu este niciodată în folosul propriei lui persoane, ci numai în folosul a ceea ce vrea să spună"
Walter Benjamin, Iluminări, Editura Univers - 2000.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia dumneavoastră: