Vă mulţumim!!!

În limpezimea şi strălucirea ochilor voştrii ne regăsim liniştea pe care o sacrificăm, uneori gratuit, în agitaţia zilei.
Pentru aceste momente, în care ne pierdem cu toată fiinţa dincolo de privirea voastră care ne atrage precum un anafor şi ne scufundă în universul vostru atât de pur, atât de simplu;

pentru clipele

Walter Benjamin

"Scriitorul bun nu spune mai mult decât gândeşte. Şi asta este foarte important. Pentru că spusul nu este numai expresia, ci şi realizarea gândirii. Aşa cum mersul nu este numai expresia dorinţei de a ajunge la un ţel, ci şi îndeplinirea ei. De ce tip este însă această îndeplinire: dacă apreciează just ţinta sau dacă se pierde, dezlânată şi nereliefată, în dorinţă - acest lucru depinde de antrenamentul celui care merge către ea. Cu cât se disciplinează mai mult, evitând mişcările inutile, ocolite şi împleticite, cu atât este mai satisfăcătoare ţinuta corpului şi mai conformă cu realitatea angajarea în acţiune. Scriitorul prost are multe idei în a căror urmărire se avântă ca un alergător prost şi neantrenat, care îşi mişcă membrele fără vlagă şi nesigur. Tocmai de aceea nu poate spune niciodată clar ce gândeşte. Este darul scriitorului bun să prezinte gândirii, prin stilul său, spectacolul unui corp bine antrenat spiritual. Nu spune niciodată mai mult decât gândeşte. Astfel scrisul său nu este niciodată în folosul propriei lui persoane, ci numai în folosul a ceea ce vrea să spună"

Walter Benjamin, Iluminări, Editura Univers - 2000.

Dragoste vs Cunoaştere

"De unde derivă adâncimea iubirii dacă nu din negaţia cunoaşterii?" este întrebarea răscolitoare a lui Emil CIORAN. Într-o superbă interogaţie acesta conchide că: "căutăm iubirea pentru a scăpa de prăbuşirea în nimic prin lucidităţile cunoaşterii noastre. Dorim iubirea, pentru a nu fi contrafăcuţi şi falsificaţi de adevăr şi cunoaştere".

Omul, călător spre sine.

Am adesea senzaţia că văd în fiecare om un demiurg, un judecător absolut, un suprem stăpân al spaţiului şi al timpului. Şi această simţire porneşte de la faptul că noi, oamenii, ne raportăm la univers şi mai ales la propria existenţă într-un mod definitiv, dihotomic (da-nu, bine-rău, alb-negru) şi strict limitativ. Personal, mă simt uneori