Timpul interior

"Dumneata ce faci, cum te-ai organizat 

Îl intrebase ministrul întâlnindu-l ultima oară. Îmi apăr libertăţile esenţiale, răspunse el zâmbind. Imi pastrez o parte din timp numai pentru mine singur. In acele ore nu am niciun contact cu evenimentele. Nu ascult radio, nu citesc ziarele. Orice s-ar intampla, in fragmentul acela de timp pe care il smulg din istorie si-l pastrez doar pentru mine nici un eveniment nu ma poate ajunge.

[...] In cele din urma teroarea ma ajunge si pe mine; dar am cel putin satisfactia de a fi ramas cateva ceasuri liber. Am satisfactia de a nu fi fost integrat evenimentelor in chip automat, ca un sclav care se misca si se odihneste la ordinul stapanului. [...]Stapanul nostru, al tuturor este astazi Razboiul. El a confiscat intreaga istorie contemporana, timpul in care am fost ursiti sa traim. Europa intreaga traieste ca un monstruos automat, pus in miscare de vestile lansate in fiecare minut de sutele de posturi de radio, de editiile speciale ale ziarelor, de convorbirile intre prieteni. Chiar si cand ramanem singuri tot la Razboi ne gandim, adica tot sclavii Istoriei suntem.Teroarea evenimentelor este nu numai umilitoare pentru fiecare dintre noi, ca fiinte umane, dar este, in cele din urma, sterila. Nimic nu se alege din acest contact permanent cu Istoria. Nu ne imbogateste cu nimic, nu descoperim nimic care sa merite cu adevarat descoperit.Noi nu avem alta solutie decat sa contemplam. Adica sa iesim din Timpul istoric, sa regasim alt Timp. Uite ce fac, vorbi Stefan zambind. In ceasurile in care ma smulg Razboiului, citesc lucruri fara absolut nicio legatura cu actualitatea.Citesc, bunaoara, poeti, filosofi, mistici, sau carti de preistorie. [...] Iar daca in acel moment cade o bomba si ma omoara, ma omoara, cum va spuneam, ca om liber – iar nu ca sclav; caci ma omoara cu mintea fermecata de geniul unui poet, iar nu cu mintea unui om care se intreaba daca avioanele s-au departat sau nu de adapostul lui.”