Nonconformiştii de azi

DEX-ul defineşte nonconformismul drept o atitudine de respingere a tradiţiilor, a modelelor de activitate şi de gândire proprii unui grup social, iar nonconformistul o persoană care nu acceptă, nu se conformează uzanţelor stabilite, care are convingeri proprii; persoană care dovedeşte originalitate.

Privind în jurul nostru, pe stradă, la servici, la televizor, peste tot suntem înconjuraţi de nonconformişti. Am putea spune că România seamănă din ce în ce mai mult cu o ţară a nonconformiştilor. Ea însăşi tinde să devină o nonconformistă la nivel global. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Această escaladare a uzanţelor sociale face parte, atunci când este realizată în mod autentic şi creativ, din impulsurile fireşti ale omului. Cu toţii avem momente în viaţă vrem să fim sau doar să părem "altfel". Când simţim monotonia cotidiană sau când pur şi simplu simţim că ceea ce este prestabilit nu ne împlineşte. De fapt, în acest context, întreaga viaţă a omului pare o simplă "excentricitate", o permanentă căutare-atingere-depăşire a limitelor proprii. O neacceptare a itinerariului vieţii în care elementele de conformitate sunt rare şi survin, mai degrabă, spre apusul vieţii. Fiecare dintre noi poartă în sine o doză de nonconformism.

Multe dintre operele şi creaţiile sublime ale omenirii nu ar fi fost posibile fără această sclipire interioară. Curentele şi ideologiile timpului s-au lansat în acelaşi registru al convingerilor proprii, iar artizanii acestora au fost nişte nonconformişti ai vremurilor respective. Lucrările de geniu ale istoriei, şi mai presus de orice, arta, poartă în sine vocaţia zborului liber şi a transcedentalităţii.

Drama apare atunci când a avea convingeri proprii este egal cu a nu avea convingeri. Acest scenariu recurent seamănă mai mult a ţopăială decât a zbor deasupra hotarelor, în care aşa-zişii nonconformişti par nişte defazaţi. Pot să înţeleg retragerea din pluton şi adoptarea cadenţei proprii, dar nu pot înţelege derobarea urmată de o decadenţă nefirească, inautentică şi pervertită. Nonconformismul care obnubilează spiritul cultivând atitudini false care nu se integrează în chip natural actorului care îl adoptă. Nonconformismul care în loc să descătuşeze, încătuşează şi degradează.

Citind un eseu pe aceiaşi temă al scriitoarei Ioana PÎRVULESCU ("Întoarcere în secolul XXI", edit. Humanitas, 2009) am descoperit un portret fin al nonconformistului de astăzi:

1. Într-o lume a detabuizării generalizate, spiritul nonconformist ar trebui să cultive cu rafinament artistic tabuurile.
2. Într-o lume despuiată, avangarda de azi ar trebui să afişeze vestimentaţia cât mai complexă, căreia să-i acorde o cantitate de timp apreciabilă şi trupul cât mai acoperit. Nonconformistul ar purta pălării. N-ar purta blugi, ca sa nu fie ca toată lumea. Şi-ar asuma privirile scandaloase ale omului de pe stradă.
3. Un spirit tânăr şi rebel ar fi, într-o lume a mitocăniei generalizate, de o politeţe desăvârşită, şi-ar face un merit din a cunoaşte bibliografia pe temă, politeţea de-a lungul secoleleor, s-ar lăuda să redescopere coduri ale bunelor maniere uitate de toţi. Le-ar aplica fără greş, spre stupoarea tuturor.
4. Într-o lume a e-mailurilor, avangardistul şi-ar ţine corespondenţa numai cu scris de mână, cu plicuri frumoase şi hârtie bine aleasă.
5. Într-o lume a computerului şi a internetului, pe care o cunoaşte perfect, nonconformistul ar prefera anticariatul, ediţiile princeps, ex libris-urile şi bibliofilia.
6. În lumea americanizată, anglofonă, ok-eizată ar şti perfect limbile moarte, plus o solidă cultură franceză sau italiană sau geramană sau japoneză.
7. În lumea telefoanelor mobile care sună în pat, în biserică, la teatru sau în timpul unor Nocturne de Chopin la Ateneu, nonconformistul adevărat ar face din mobil un obiect din muzeul obiectelor inutile sau l-ar ţine pentru comunicarea cu o unică persoană, în momente privilegiate. N-ar scrie SMS-uri.
8. Nu s-ar uita la televizor ca să nu fie manipulabil.
9. În lumea fărădelegii şi a legii bunului-plac, a dizarmoniilor de tot soiul ar respecta legea şi ar apăra ordinea, armonia.
10. Ar cultiva intimul, secretul inocent, bucuria tăcerii.
11. În lumea de azi, a turmei, avangardistul de azi ar trăi în orice altă epocă în afară de prezent.

Dumneavoastră în câte dintre aceste puncte vă regăsiţi?