Şi a venit şi momentul să ne luăm rămas bun de la 2013. Mi se pare că oricum ai privi despărţirea de vechiul an aceasta nu poate avea decât un ton optimist: pentru cei care au avut un an mai prost este momentul să lase în urmă toate nerealizările şi să privească optimişti spre cel ce va să vină; pentru cei care au fost mai norocoşi în anul ce va să treacă este momentul să mulţumească cui consideră ei de cuviinţă pentru această şansă şi să îşi propună ca anul nou să fie şi mai bun, sau măcar la nivelul celui care a trecut.
Într-un cuvânt, Anul Nou este prin excelenţă un moment de bucurie şi petrecere, indiferent din care tabără faci parte, iar ingredientul de bază care face din acest eveniment unul atât de delicios este "speranţa". Speranţa este un atribut ce poate fi revendicat de oricine. Fie că eşti mai pesimist din fire, fie că eşti un optimist desăvâşit, dreptul la speranţă este de netăgăduit. Este gratuită, dar atât de fragilă.
Toţi avem dreptul să sperăm. Nu toţi o facem iar atunci când o facem nu toţi credem cu adevărat în ea.
În momentul culminant al acestei seri, la ora 24.00, ne aruncăm cu toţii ochi către cerul luminat de milioane de lumini. Pentru unii nu este decât un spectacol grandios de artificii. Pentru alţii, printre care mă număr şi eu, este un moment simbolic ce vreau să însemne mai mult. Îmi ridic privirea către cer şi încerc să văd spectacolul ce se derulează DINCOLO de focurile artificiale, printre milioanele de stele. În această seară vreau ca bolta cerească să nu mai fie doar un spaţiu cosmic ci să devină spaţiul către care ne ridicăm privirea şi, odată cu ea, şi gândurile.
Am făcut acest post în timpul pregătirilor pentru petrecere, cu intenţia de a transmite un mesaj tuturor celor care în acest an aţi urmărit îndeaproape postările mele. Probabil că îl veţi citi abia mâine sau, poate, niciodată dar asta nu mă deranjează.
Este dificil să compui ceva în aceste momente fără ca mesajul tău să devină clişeistic. Orice ai spune s-a mai spus iar un exces de originalitate poate deveni emfatic. Aşa că, am hotărât să renunţ la această pretenţie şi să spun ceva total banal:
LA MULŢI ANI!
La urma urmei, aşa cum doi oameni care privesc acelaşi obiect pot vedea lucruri diferite, tot aşa, doi oameni care rostesc aceleaşi cuvinte pot transmite mesaje diferite.
Omul a inventat câte o ZI pentru orice pe lumea asta: există o zi a mamei, a copilului, a eroului, a naturii, a păcii ş.a. Această ZI, să fie ZIUA SPERANŢEI!
Aşa că, dacă există o singură persoană pe lumea asta, indiferent cine ar fi ea (mama, tata, frate/soră, soţ/soţie, amant/amantă) pe care o iubeşti, nu ezita să îi declari acest lucru. Dacă sunt prea multe, ia-o progresiv! Dacă este departe de tine, tehnologia este de partea ta. Dacă din anumite motive nu poţi să faci acest lucru, gândeşte-te la ea.
LA MULŢI ANI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Opinia dumneavoastră: